Interactiv
Secțiuni
Interactiv
Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală
Patrimoniul cultural material. Protejare, valorificare şi utilizare
Secțiune: Barometrul de Consum Cultural 2017
Profilul vizitatorului de patrimoniu include în special femei, cu vârsta între 50 și 64 de ani, cu nivel de educație mediu și un venit pe gospodărie peste salariul mediu net. Cei care au
vizitat cel puțin o dată pe an un obiectiv de patrimoniu locuiesc preponderent în regiunile de dezvoltare Sud și Sud-Vest.
[În ultimele 12 luni, de câte ori…? Ați vizitat un monument istoric sau sit arheologic (Ex.: palat, castel, biserică, mănăstire, grădini, clădiri vechi etc.)]
Topul celor mai importante beneficii ale protejării patrimoniului cultural material percepute de populație la nivel național înregistrează pe prima poziție contribuția patrimoniului la identitatea locală (îi ajută pe oameni să fie mândri de localitatea/zona în care s-au născut sau trăiesc), urmată de contribuția la păstrarea peisajelor urbane sau rurale vechi, la cunoașterea istoriei naționale și la educație (indiferent de vârstă) și la transmiterea moștenirii pentru generațiile viitoare. Pe ultimele locuri se înregistrează beneficii ce țin de valorificarea economică a patrimoniului (pentru dezvoltarea turismului, beneficii economice, îmbunătățirea calității vieții). Imposibilitatea identificării avantajelor economice legate de prezența patrimoniului cultural poate fi generată de lipsa unor politici coerente ale autorităților locale sau centrale, care să realizeze investiții sau să ofere facilități domeniului, astfel încât să fie inițiate afaceri care să susțină turismul regional, național sau chiar internațional. Promovarea valorilor materiale și imateriale nu poate fi făcută eficient individual sau de grupuri restrânse, ajutorul inițial venit din partea factorilor decizionali fiind aproape obligatoriu. Succesul financiar al unor proiecte care au în prim-plan patrimoniul trebuie să fie rezultatul unei conlucrări dezvoltate pe o perioadă lungă de timp între responsabilii statului și cei ai comunităților locale, acțiunile individuale neputând fi susținute individual pe termen lung.
[Dumneavoastră considerați că următoarele pot fi considerate beneficii aduse de protejarea patrimoniului cultural material?]
[Dumneavoastră considerați că următoarele pot fi considerate beneficii aduse de protejarea patrimoniului cultural material? Altceva]
Rezultatele la nivel național indică un nivel ridicat de conștientizare a protejării și valorificării patrimoniului cultural material, în special a celui local, dar și a patrimoniului în general, cu asumarea consecințelor care derivă din distrugerea lui. Educația pentru protejarea patrimoniului este considerată foarte importantă, iar responsabilitatea este percepută mai mult ca o problemă individuală, decât ca o sarcină a autorităților publice. Răspunsul la întrebările formulate arată o atitudine corectă față de patrimoniul cultural ce presupune protecție venită din partea autorităților, subliniindu-se totodată valoarea educațională a acestuia. Dar între declarațiile fiecăruia – ce cuprind o doză de generalitate – și acțiunile concrete sunt vizibile diferențe evidente. Atunci când autoritățile locale au inițiat procese de protecție a patrimoniului, iar acestea nu corespund intereselor individuale, apar conflicte inerente, considerându-se necesară sau chiar obligatorie aplicarea unor derogări. Incapacitatea realizării unui control eficient și a aplicării regulilor instituite conduce la deficiențe specifice, care se amplifică pe măsură ce apar noi cerințe formulate de diverși investitori.
La nivelul populației din București, conștientizarea importanței protejării patrimoniului în general este mai mare, urmată de necesitatea protejării patrimoniului local și de o asumare mai mare a consecințelor în cazul distrugerii lui.
[Vă rog să îmi spuneți în ce măsură dvs. sunteți de acord cu aceste afirmații.]
Cele mai identificate obiective de patrimoniu material la nivel național au fost obiectivele religioase (biserici, mănăstiri, schituri), muzeele, monumentele istorice, palatele și castelele. De remarcat, însă, procentele ridicate pentru cazurile în care respondenții nu au știut să menționeze un obiectiv de patrimoniu (36,8%) sau au menționat alte tipuri de obiective (20,5%), de obicei fără legătură cu ceea ce specialiștii consideră a fi un obiectiv de patrimoniu. Remarcăm faptul că majoritatea respondenților (93,2%) au declarat că au vizitat cel puțin o dată în viață obiectivul de patrimoniu din localitatea lor aparținând uneia dintre categoriile menționate în studiul nostru.
[Ce tip de obiectiv de patrimoniu cultural material este / sunt?]
În București ordinea mențiunilor obiectivelor de patrimoniu conștientizate de populație este diferită de cea la nivel național, pe primul loc clasându-se muzeele, urmate de monumentele istorice, obiectivele religioase și instituțiile culturale. Deși situațiile de non-răspuns sunt numeroase, procentul lor este mai scăzut la nivel național. Se remarcă un procent asemănător pentru menționarea altor obiective de patrimoniu decât cele incluse în definiția oficială.
[Ce tip de obiectiv de patrimoniu cultural material este / sunt?]
[Cum apreciați starea în care se află acest obiectiv / aceste obiective?]
Eșantion național
Eșantion București
[În afară de localitatea dvs., de câte ori ați vizitat obiective de patrimoniu cultural material în ultimele 12 luni în România?]
[Care au fost acestea?]
[Dacă autoritățile din localitatea dvs. (primăria și consiliul local) ar beneficia de mai mulți bani la buget, în ce măsură ați dori ca banii să fie cheltuiți pentru următoarele domenii?]
[În ultimele 12 luni, în România, ați vizitat următoarele tipuri de muzee?]